Denumirea de anvelopă de iarnă este depășită în opinia multor experți în anvelope. Ar fi mai potrivit să se folosească termenul de anvelopă pentru sezonul rece, deoarece este o alegere mai sigură chiar dacă nu este multă zăpadă.

Performanța anvelopelor de iarnă sau, dacă doriți, a celor pentru sezonul rece, se reduce la trei factori cheie:

-proprietățile de tracțiune
-kilometraj
-rezistența la rulare

Aceste trei elemente sunt strâns legate între ele și interacționează pentru o performanță maximă.

Este de la sine înțeles că aderența a fost obținută prin proiectarea corespunzătoare a benzii de rulare, cu înclinarea care se agață de denivelările drumului. Odată cu dezvoltarea computerelor, au fost folosite programe speciale pentru a proiecta modelul, iar forma și dimensiunea benzii de rulare au fost, de asemenea, variate pentru a evita producerea unui zgomot de rulare excesiv. În timp ce designul modelului era principalul considerent, acest lucru s-a schimbat în prezent, iar materialul cauciucului a devenit la fel de important.

Afirmația de mai sus era la fel de adevărată pentru anvelopele de vară și de iarnă. Anvelopele de vară erau fabricate cu un profil de "cambrare" mai mic, în timp ce anvelopele de iarnă aveau un profil mai mare. În epoca socialistă, toată lumea cunoștea modelul Stomil cu profil în Y și modelul Barum cu profil psihot, care era considerat o anvelopă foarte bună. Experții mai în vârstă repetă adesea că pe vremuri anvelopele nu se schimbau tot timpul, o stratagemă de marketing din secolul XXI. Dar este oare adevărat așa ceva? Pentru a răspunde cu certitudine la această întrebare, haideți să analizăm în continuare evoluția tracțiunii anvelopelor de iarnă.

Piskótamintás Barum

În anii '80, proprietățile de aderență ale anvelopelor erau determinate de designul benzii de rulare, în timp ce în anii '90, accentul a fost pus pe materia primă și pe compoziție. Adevărata schimbare în producția de anvelope a venit odată cu dezvoltarea chimiei și a industriei materialelor plastice, odată cu descoperirea silicaților. Siliciul este un compus de acid silicic care, în stare solidă, se combină pentru a forma polimeri care afectează aderența și calitatea anvelopelor.

În 1992, producătorul de anvelope Michelin a folosit pentru prima dată silicați în benzile de rulare. Dezvoltarea nu a fost lipsită de rezultate, iar producția de anvelope a ajuns la un punct de cotitură major, anvelopele care conțin compuși de silice păstrându-și aderența mult mai bine și cu o rezistență la rulare mult mai mică decât înainte. În același timp, industria anvelopelor a ajuns la un punct în care anvelopele de vară au început să se comporte diferit față de cele de iarnă.

Trebuie subliniat faptul că acesta este motivul pentru care marii producători promovează în prezent înlocuirea anvelopelor de iarnă cu cele de vară, care în prezent au o compoziție de materiale complet diferită. În prezent, materialul este factorul important, modelul este mai puțin important, dar nu este neglijabil.

Anvelopă Michelin din 1992

Până la începutul mileniului, proiectarea anvelopelor pentru sezonul rece și rezolvarea problemei performanței pe zăpadă și gheață au devenit o sarcină foarte complexă. În timp ce în urmă cu 20-30 de ani, butoanele erau singurele lucruri care se lipeau de suprafețele înghețate, anvelopele de astăzi au sute de mici șanțuri care se deschid. Lamelele deschise absorb zăpada, care apoi se lipește de drum și creează aderență suplimentară.

Pe drumurile înghețate, situația este ușor diferită, lamelele care se deformează oferă aderență cu marginile lor mici.

Ce vă sugerăm noi? Analizând rezultatele testelor și anvelopele din ultimii cinci ani, putem concluziona că anvelopele de iarnă premium sau de calitate medie sunt cele pe care trebuie să le cumpărați, deoarece compoziția lor chimică oferă cele mai fiabile proprietăți de aderență.